La fel cum se cunoaște, în conformitate cu OG nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, fiind necesar să se facă proba contrară de către contravenient pentru a răsturna această prezumție de veridicitate a actului sancționator.
Chiar dacă o parte majoritară a doctrinei și jurisprudenței naționale se orientează spre acordarea unui caracter aproape absolut al prezumției de veridicitate al proceselor verbale de contravenție în situația în care starea de fapt este reținută prin propriiile simțuri ale agentului constatator, considerăm că instanța de judecată va trebui să realizeze o apreciere in concreto, pentru fiecare situație în parte.
Prezumția de veridicitate a faptelor constatate de către agetul constatator în procesul-verbal de contravenție se suprapune, din punctul meu de vedere cu un alt principiu important, vital pentru o societate democratică „normală” și anume prezumția de nevinovăție.
Art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră și la nivel european prezumția de nevinovăție la nivel de principiu fundamental de drept.
La fel cum am observat în jurisprudența Curții, art. 6 din Convenție se va aplica, fără tăgadă și în materie contravențională, noțiunea de „acuzație în materie penală” asimilându-se „acuzației” în materie contravențională constatată printr-un proces-verbal de contravenție.
Așadar, dacă s-ar reține cu titlu imperativ aplicarea art. 6 din CEDO pentru toate „acuzațiile” din materie contravențională am putea afirma că dispozițiile cu privire la probațiune din OG nr. 2/2001 rămân lipsite de sens.
Dacă am reține că prezumția de veridicitate a faptelor constatate printr-un proces-verbal de contravenție, chiar relativă, se va aplica cu prioritate, ne-am găsi în situația în care prezumția de nevinovăție nu s-ar ma aplica în materie contravențională.
Din cauza acestor raționamente, considerăm că pentru fiecare caz în parte judecătorul va trebui să aprecieze care principiu va prevala în funcție de situația concretă.
Binențeles, acest demers nu este facil de realizat, însă considerăm că judecătorul este îndeajuns de pregătit să observe un dubiu care planează pe o parte sau pe alta, dubiu care să îl ducă la concluzia că un anumit prinicipiu se va aplica în speță cu prioritate.
Pentru mai multe informații și asistență în vederea atacării unui proces-verbal de contravenție, vă rog să completați formularul de contact disponibil la secțiunea „Contact”
