
De ce este important acest subiect
În multe situații de separare sau divorț, programul de vizită ajunge să fie privit ca un „favor” acordat părintelui cu care copilul nu locuiește. Discursul comun sună adesea așa: „Îl las să îl vadă dacă se comportă frumos” sau „Nu am chef să îl trimit acum, să vedem mai târziu”.
Însă potrivit art. 401 și următoarele din Codul civil, programul de vizită nu este un privilegiu al părintelui, ci parte a exercitării autorității părintești și reprezintă dreptul copilului de a avea legături personale cu ambii părinți, indiferent de relația dintre aceștia. Din punct de vedere psihologic, menținerea unei relații constante cu fiecare dintre părinți contribuie la stabilitatea emoțională, sentimentul de apartenență și siguranța afectivă a copilului. Prin urmare, programul de vizită nu reprezintă doar un drept al părintelui, ci în primul rând un drept al copilului de a menține relații personale și directe cu ambii părinți.
Este un element esențial pentru echilibrul emoțional al copilului, pentru siguranța lui afectivă și pentru dezvoltarea lui sănătoasă.
Ce înseamnă „dreptul copilului de a avea legături personale cu ambii părinți”
Chiar dacă părinții nu mai formează un cuplu, copilul continuă să aibă doi părinți, iar legea pornește de la prezumția că ambii sunt importanți în viața acestuia.
Relația cu fiecare părinte îi oferă copilului modele diferite, un sentiment de apartenență, siguranță și continuitate.
De aceea, instanțele pornesc de la ideea că este în interesul copilului să petreacă timp cu fiecare părinte în mod constant, previzibil și fără blocaje.
Programul de vizită nu este condiționat de „merite”
Este important să subliniem că programul de vizită nu este o recompensă pentru comportamentul părintelui nerezident, la fel cum nu poate fi folosit ca mijloc de pedeapsă sau control în conflictele dintre adulți.
Copilul nu trebuie să „câștige” accesul la părintele său. Copilul are dreptul să existe în relația cu ambii părinți.
Chiar și în situațiile de tensiune sau conflict dintre părinți, legătura copilului cu fiecare dintre ei trebuie protejată.
În interesul copilului înseamnă: stabilitate, predictibilitate, echilibru
Un program de vizită sănătos nu este doar o listă de ore.
Un program sănătos înseamnă:
- Continuare afectivă: copilul știe că ambii părinți rămân prezenți.
- Ritmicitate: întâlnirile au loc regulat.
- Rutina: orele și zilele sunt previzibile.
- Timpi de calitate: nu doar „vizite scurte”, ci perioade în care copilul poate fi el însuși.
Când programul se respectă constant, copilul învață că, în ciuda separării, dragostea și responsabilitatea părinților față de el nu s-au schimbat.
Ce se întâmplă când programul nu este respectat
Blocarea sau sabotarea programului de vizită afectează direct copilul, nu pe celălalt părinte.
Copilul poate ajunge să simtă:
- insecuritate („dacă părintele meu dispare?”),
- vinovăție,
- loialitate divizată,
- teamă să-și exprime afecțiunea față de fiecare dintre părinți.
În timp, aceste efecte pot contribui la anxietate, dificultăți emoționale și relaționale.
De aceea, legea și psihologia merg în aceeași direcție: copilul are nevoie să crească în relație cu ambii părinți.
Dacă există conflict: mediere, consiliere, instanță
Dacă părinții nu pot ajunge la un acord, există opțiuni:
- Mediere – când există comunicare minimă.
- Consiliere parentală – pentru a repoziționa conflictul din zona emoției în zona nevoilor copilului.
- Stabilirea programului de către instanță – atunci când nu există altă soluție.
Instanța va analiza întotdeauna interesul superior al copilului, nu dorințele părinților.
Concluzie
Programul de vizită nu este o concesie și nici o negociere de putere între adulți.
Este un drept al copilului de a crește avându-i pe ambii părinți aproape, în mod constant, echilibrat și sănătos.
Atunci când părinții reușesc să mențină acest drept, chiar și în contextul unui conflict sau al unei despărțiri dificile, copilul învață un lucru esențial:
Pentru mai multe informații și asistență, vă rog să completați formularul de contact disponibil la secțiunea „Contact”.