Am primit numeroase întrebări despre divorț și obligația de întreținere de-a lungul anilor și am decis să scriu un articol cu principalele întrebări pe care le au majoritatea persoanelor în legătură cu aceste teme.
- Putem divorța la notar dacă avem copii minori?
- DA, conform art. 375 din Codul civil, dacă soții sunt de acord atât cu privire la divorț, cât și cu privire la numele pe care îl vor purta după divorț, autoritatea părintească comună a minorilor, stabilirea locuinței copiilor după divorț, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, pot merge la notarul public pentru a divorța.
- Atenție! Doar notarul public poate constata desfacerea căsătoriei dintre soți dacă au copii minori, ofițerul de stare civilă fiind competent să constate desfacerea căsătoriei doar dacă soții nu au copii minori.
- Pot să îmi păstrez numele din căsătorie dacă divorțez?
- DA, ÎN SITUAȚIA ÎN CARE CELĂLALT SOȚ ESTE DE ACORD sau dacă instanța constată că există motive temeinice sau este în interesul superior al minorului ca soții să își păstreze numele după divorț.
- Un exemplu de motiv temeinic poate fi că un soț a devenit într-un fel sau altul cunoscut după acest nume într-o meserie, însă doar dacă există probe temeinice în acest sens.
- Cât durează un divorț în instanță?
- DEPINDE. E cel mai frumos și des întâlnit răspuns în drept. Depinde de modalitatea în care s-a formulat (divorț prin acord, culpă comună sau exclusivă), dacă există sau nu copii minori, dacă un soț este în străinătate (acest lucru poate duce la anumite întârzieri) sau depinde și de volumul de lucru al instanței respective (de regulă în orașe mai mici durează mai mult, pentru că sunt mai puțini judecători la instanțe, dar nu este o regulă).
- Cu siguranță durează mai mult de 30 de zile cât durează un divorț prin acord constatat de ofițerul de stare civilă sau de notarul public.
- Dacă achiziționez un bun în timpul soluționării divorțului la instanță acel bun va fi considerat bun comun?
- NU, regimul matrimonial încetează la data introducerii cererii de divorț, iar soții pot conveni ca instanța să constate că acesta a încetat chiar de la data separării în fapt.
- Pot primi despăgubiri de la soțul vinovat de divorț?
- DA, conform art. 388 din Codul civil, soţul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soţului vinovat să îl despăgubească, însă acest prejudiciu trebuie dovedit.
- Unde se judecă divorțul?
- Acțiunea de divorț se introduce la judecătoria în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soții au locuit împreună în Alba Iulia, chiar dacă sunt separați în prezent și unul e la Sibiu și celălalt în Alba Iulia, instanța competentă e Judecătoria Alba Iulia.
- În schimb, dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.
- Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.
- Trebuie să fiu prezent la instanță pentru judecarea cererii de divorț chiar dacă am angajat un avocat?
- DA,în situația în care ești reclamant, adică dacă tu ai promovat acțiunea în instanță. Conform art. 922 din Codul de procedură civilă „Dacă la termenul de judecată, în primă instanţă, reclamantul lipseşte nejustificat şi se înfăţişează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusţinută.”
- Binențeles, dacă există motive temeinice pentru justificarea lipsei (execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, beneficiază de tutelă specială, are reşedinţa în străinătate sau se află într-o altă asemenea situaţie, care îl împiedică să se prezinte personal) acesta poate fi reprezentat de avocat.
- Mă pot împăca cu soțul/soția până se soluționează divorțul?
- DA, instanța de judecată este chiar obligată să încerce împăcarea părților în procedura de divorț.
- Pot renunța la „custodia” copiilor?
- NU. Este una dintre cele mai triste întrebări care, din păcate, mi se adresează și doresc să fac mici precizări.
- Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi, ca regulă. Aceasta crează un drept și automat o obligație în sarcina părinților de a lua deciziile importante cu privire la minori.
- Regula este că autoritatea părintească se exercită în comun de către ambii părinți.
- Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, iar celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.
- Decăderea din exercițiul drepturilor părintești nu este echivalentă cu exercitarea autorității părintești de către un singur părinte și reprezintă o sancțiune care intervine doar în cazuri EXTREME dacă părintele pune în pericol viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijenţa gravă în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.
- NU se poate renunța la autoritatea părintească doar pentru că nu dorești să îngrijești minorul, instanța va decide, dacă este cazul, și dacă este în INTERESUL SUPERIOR AL MINORULUI.
- Care este cuantumul pensiei de întreținere pentru minori după divorț?
- Ambii părinți sunt obligați să întrețină copilul minor, însă părintele care locuiește cu minorul va presta, de regulă, întreținere în natură, prin asigurarea în mod direct a tuturor celor necesare minorului, iar cel care nu va locui cu minorul va fi obligat, în cele mai multe cazuri la o pensie de întreținere stabilită în bani.
- Aceasta este regula, însă există situații în care se derogă de la această regulă, instanța constatând că părintele care nu va locui cu minorul va putea să presteze și el această întreținere în natură (spre exemplu, atunci când programul de vizitare este unul destul de vast și părintele locuiește foarte aproape de locuința minorului).
- Cuantumul pensiei va fi stabilit până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii (nu obligatoriu la o pătrime sau o treime sau jumătate, ci poate fi și mai puțin, în funcție de nevoia celui care o cere și posibilitățile celui care o plătește).
- Până la ce vârstă este obligat un părinte să plătească pensie de întreținere?
- Regula este până la împlinirea vârstei de 18 ani a copilului.
- Există excepția conform căruia minorul devenit major este îndreptățit la pensie de întreținere până la vârsta de 26 de ani dacă este în continuarea studiilor.
- Calitatea de a cere această pensie după majorat aparține copilului, celălalt părinte neputând să promoveze o acțiune în acest sens.
Pentru mai multe informații și asistență, vă rog să completați formularul de contact disponibil la secțiunea „Contact”.
