Desfacerea căsătoriei
La fel cum o căsătorie se încheie printr-un consimțământ personal și liber al ambilor soți, desfacerea căsătoriei poate fi guvernată de același principiu, în sensul unui „divorț amiabil”.
În situația în care părțile nu se înțeleg cu privire la orice aspect ce implică divorțul sau minorii rezultați în urma căsătoriei, instanțele sunt chemate să soluționeze acest diferend.
Pe de altă parte, mai există 2 modalități în care divorțul poate avea loc, boala unuia dintre soți și o separare în fapt ce a durat cel puțin 2 ani.
Desfacerea căsătoriei pe cale administrativă sau prin procedura notarială.
Divorțul prin acordul soților pe cale administrativă poate fi făcut la ofițerul de stare civilă de la locul încheierii căsătoriei ori de la ultima locuință comună a părților atunci când părțile nu au copii minori.
Divorțul prin acordul soților poate fi constatat și de către notarul public chiar dacă există copii minori, însă părțile trebuie să fie de acord cu privire la toate aspectele referitoare la nume, exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței minorilor, programul de vizită și pensia de înreținere.
În cazul divorțului pe cale administrativă sau prin procedură notarială, părțile se deplasează împreună la ofițerul de stare civilă sau la notarul public competent și completează o cerere de divorț. Ofițerul de stare civilă sau notarul înregistrează cererea și le acordă părților un termen de reflecție de 30 de zile.
La expirarea termenului de 30 de zile, se verifică dacă soții stăruie în divorț , iar în caz afirmativ se eliberează certificatul de divorț fără a se face vreo mențiune privind culpa soților.
În situația în care există vreun aspect asupra căruia părțile nu se înțeleg, ofițerul de stare civilă sau notarul îi îndrumă să se adreseze instanțelor judecătorești competente, fiind singurele abilitate să soluționeze diferendul.
Desfacerea căsătoriei pe cale judiciară.
Desfacerea căsătoriei pe cale judiciară este de competența Judecătoriei de la ultimul domiciliu al soților, ca o regulă generală și poate fi formulată doar de soți sau prin reprezentant legal, în situația în care discernământul unuia dintre soți este afectat și beneficiază de tutelă specială.
Regula în materia divorțului este prezența personală a ambelor părți, chiar dacă sunt asistate de avocat și suferă anumite excepții în cazuri justificate (boală gravă, privare de libertate, reședința în străinătate a soțului pârât etc.). Motivul pentru care este necesară prezența personală a părților este deoarece instanța este obligată să încerce împăcarea părților la fiecare termen de judecată.
În fața instanței de judecată se poate solicita divorțul prin acordul soților, fără ca instanța să facă mențiune asupra culpei vreunuia dintre ei, divorțul din motive de sănătate, fără a se menționa culpa și divorțul din culpa soților sau doar a unuia dintre aceștia.
Instața va fi obligată să asculte copilul minor care a împlinit vărsta de 10 ani.
Hotărârea instanței este susceptibilă de apel, cu excepția celei prin care se pronunță divorțul prin acordul soților.
